"As vrea sa devin ceea ce eram atunci cand doream sa devin ceea ce sunt acum."

luni, 16 ianuarie 2012

Piperul de sub perna

Stranuta visele..

Si daca pana acum am trait intr-un balon condimentat cu iluzii? 5 ani m-am zbatut sa gasesc o fisura si am incercat sa cresc pentru ca asa speram ca o sa-mi dezvolt 'lumea' si perspectivele pentru a ma descurca cel putin  normal. Mai tarziu. Si la naiba primul vant m-a propulsat drept in dezorientarea aia acuta in care efectiv retoricul nu prea mai lasa loc de altceva. Asa ca mai bine renunt la tot. Pentru moment. Dar ce nebun poate alege la timp drumul pe care vrea sa mearga inainte sa se impiedice de toate denivelarile asfaltului .. asta evident daca il gaseste?

S-a oferit cineva sa te invete cum sa vanezi deghizat intr-un pradator de idei? Ar fi infantil. Diabolic modul in care esti lasat sa oscilezi intre miile de alternative profesionale, sa conturezi o decizie si apoi sa fi atacat cu valuri de contraargumente si proteste.

Cosmaruri? Nu esti singurul. Lumea iti pastreaza un loc in primul rand al colapsului tau motivational. Alergi pe muchii de anturaje, rasfoiesti manuscrisul de variante, analizezi posibilitatile mentale, iti mai faci o cafea si inspiri adanc rezultatul inexistent. Voluntarul din tine tipa de oftica diminetilor ofilite destinate cv'ului. 365 de zile sa ma decid? Sa le inghita un tsunami. Presimt ca nu o sa se intample prea curand. Strang perna. Tavanul e insuportabil noaptea cu tot acest colos de ganduri. Piperul se imprastie pe podea. Punctele negre din intuneric ard interesul. In fine. O sa dau cu aspiratorul maine.




comentarii

Un comentariu:

Lasa un comentariu...