Rasaritul il surprinde in aceeasi pozitie incomfortabila, gri insomniac. In spatele dulapului zace, inecat in umbre, patat de mirosul cafelei amare, scriindu-si iluziile pe perete. Stie ca asa, ravasit de ganduri, intruchipeaza ideea generica a eternului artist ratat. Si-ar picta chiar emotiile cu scobitori roase de vreme pe benzile casetelor vechi, daca ar putea, daca ar avea certitudinea inovatiei, dar asa..ce ar putea oare el, fizic aspirant, sa mai incerce pentru a amprenta acelasi tavan al lumii altfel decat cei dinaintea sa?! Poate ca inutil ar vrea sa se ridice din balta sangerie a recentului monolog nocturn si sa vaneze esente deghizat in filozof, tocmai el, Poirot expirat, vesnic nemultumit. Nici daca si-ar resuscita inspiratia deruland-o precum discurile zgariate, imperfecte, nu ar mai gasi loc sa scrie. Cerneala a impaienjenit filele agatate pe cartoane de speranta. Camera lui a capatat un iz de mai prafuit. Produs ieftin, a carui chitanta isi asteapta semnatura, individul alearga in acelasi tempo fin de siecle, impiedicandu-se stangaci de fiecare obstacol. Se enerveaza, seduce, imbatraneste si plange, complesit de incercare. Sculpteaza in intuneric noi scenarii, plasmuieste ispite, personaje. El vrea contorsionandu-si prezentul, sa revolutioneze creuzetul social in care se zbate sa supravietuiasca . Infim infantil insetat de libertate, vesnic neinteles, dar invidiat, deseneaza-ti branhii si invata sa "repiri" dincolo de sentimente, prin fapte..
Clipeste, inunda-ti marginile uzate ale irisului insetat de indigo si uita pentru a creea din nou!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu...