Draga iubitule,
nu pot sa inteleg cate minciuni mi-ai spus, cate lucruri ai facut doar ca sa ma impresionezi. Refuz sa cred ca totul a fost o iluzie...se pare ca pana la urma lipsa mea de incredere isi avea foarte bine locul intre noi doi. Acum am ajuns sa spun si eu cat de mult regret ca ti-am oferit putinul de care ai profitat. De fapt, aproape zambesc amintindu-mi cum tu ai fost cel care s-a victimizat, tu ai fost cel ranit, sensibil si corect acolo. Si instinctul a castigat dincolo de soaptele strivite de atata romantism. Mi-ar fi placut sa cred...dar tu, tu, daca esti capabil sa intelegi, nu m-ai lasat. Te-au tradat vorbele. Nu, nu alea dulci cu care ma drogai de cele mai multe ori. Restul. Cam 3234 de cuvinte in care mi-ai dovedit ca nu iti pasa de mine, de ce mi se intampla. Parca nu voiai sa ma cunosti, sa imi intelegi pasiunile, sa imi explorezi sufletul. Ce superficial ai fost! Spuneai ca ai face orice, dar cand era timpul sa depui un minim de efort nu intelegeai. Ar fi trebuit sa iti explic ad literam ce sa zici? Ce sa intrebi? Sa vad ca esti acolo, cu mine, implicat in conversatie. Ma strangulase rutina. Am vrut sa te scot dintre cei patru pereti. Aveam nevoie sa discut despre idei si aparent te-am pus in dificultate si ai cedat. Te-ai transfigurat ireversibil. De ce as fi continuat asa? Acum imi dovedesti cu fiecare minut ca am avut dreptate. Chiar si atunci cand nu faci nimic. Urat om. Da, ai auzit bine. Uratenia pe care ti-o emana caracterul intrece frumusetea aia a ta iluzorie. Si la inceput aveam sperante...
nu pot sa inteleg cate minciuni mi-ai spus, cate lucruri ai facut doar ca sa ma impresionezi. Refuz sa cred ca totul a fost o iluzie...se pare ca pana la urma lipsa mea de incredere isi avea foarte bine locul intre noi doi. Acum am ajuns sa spun si eu cat de mult regret ca ti-am oferit putinul de care ai profitat. De fapt, aproape zambesc amintindu-mi cum tu ai fost cel care s-a victimizat, tu ai fost cel ranit, sensibil si corect acolo. Si instinctul a castigat dincolo de soaptele strivite de atata romantism. Mi-ar fi placut sa cred...dar tu, tu, daca esti capabil sa intelegi, nu m-ai lasat. Te-au tradat vorbele. Nu, nu alea dulci cu care ma drogai de cele mai multe ori. Restul. Cam 3234 de cuvinte in care mi-ai dovedit ca nu iti pasa de mine, de ce mi se intampla. Parca nu voiai sa ma cunosti, sa imi intelegi pasiunile, sa imi explorezi sufletul. Ce superficial ai fost! Spuneai ca ai face orice, dar cand era timpul sa depui un minim de efort nu intelegeai. Ar fi trebuit sa iti explic ad literam ce sa zici? Ce sa intrebi? Sa vad ca esti acolo, cu mine, implicat in conversatie. Ma strangulase rutina. Am vrut sa te scot dintre cei patru pereti. Aveam nevoie sa discut despre idei si aparent te-am pus in dificultate si ai cedat. Te-ai transfigurat ireversibil. De ce as fi continuat asa? Acum imi dovedesti cu fiecare minut ca am avut dreptate. Chiar si atunci cand nu faci nimic. Urat om. Da, ai auzit bine. Uratenia pe care ti-o emana caracterul intrece frumusetea aia a ta iluzorie. Si la inceput aveam sperante...
Uita ca exist,
un suflet
un suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa un comentariu...