Strain de blandete

Randuri risipite / Pe poteci grabite..

In a lor culoare / Dragoste si soare

Visuri au pierit / Sub un rasarit

Care-a fost mancat / Rece, deplasat

Sub impuls strain. / Prea mult ne grabim

Noi, vechi obsedati / Fin decolorati

De principii multe / Inutil dezbatute

In sali de tortura. / Doar din vorbe ura

Asternem tacit / In minti de granit.

Murim limitati / Etern conturati

Intre linii multe / Paralele mute

Care nu graiesc / Decat nopti de stres

Cand nu am dormit / Pentru c-am gandit

Cum sa ne purtam / Ca sa nu uitam

Ca inca traim / Sub un cer strain.

Strain de blandete.

comentarii

Ravas

O arde zapada pe buzele-i rosii de atatea saruturi lipsite de emotie. Ingheata acoperita de cerul gri sufocata de ganduri contradictorii. Strapung inocenta cristalinului care abia a inceput sa isi invete replicile in ton cu piesa pe care o joaca aici, pe Pamant. Ar vrea sa lase urme in zapada fara sa simta frigul stimulandu-i fiecare nerv, slefuindu-i talpile mici, fragil bandajate in saluri de indiferenta. I-ar placea sa revina la siguranta vicioasa si dulce cu care s-a rasfatat pana a pasit spre noi, eternii indivizi de-aici, din totdeauna. Dar si atunci era rau. Rau sa se simta altfel, teribil de ingrijorata ca nu stie sa isi ajusteze contururile personalitatii ca sa se potriveasca unei societati labirinitizate de atata stereotipie.

Poate s-au scurtcircuitat sinapsele pensulelor cu care a fost pictata la randu-i si acum trebuie sa supravietuiasca asa, dereglata, intr-o lume care nimiceste 'altfelul' fara ezitare. Si daca in ochii tuturor vede aprobare, ar trebui sa smulga cu penseta sentimentele care ii erodeaza incet dar sigur constiinta si care ii soptesc neincredere? Sa le ignore? Nu vrea, nu stie. Convingerea e prea relativa ca sa incerce macar sa o atinga. Dar isi pierde noptile visand ca o face. Asculta ecoul disputei dintre un alterego supus mentalitatii colective si unul animat de adrenalina. Pica in reverie tanjind dupa acel ceva imposibil de inteles si repsinge cu atata franchete, rusine, tipicul venerat de cei din jur.

Deplasat ar fi oare sa isi doreasca sa traiasca fara asta, daca asta presupune tot ceea ce isi doreste multitudinea de marionete innodate de langa cortina? Poate ca ea vrea ceva gresit, eronat, asa, ca ea.. sa simta ca si-a trait in mod echitabil destinul. Poarta pe glezna tatuajul unui ravas de mult uitat care ii aminteste asiduu ca este intruchiparea celei mai perfecte expresii de perplexitate. In agonia nocturna inca vibreaza  impulsul vicios de a fugi narcotizata pe cea dintai motocicleta care ii promite un rasarit dezaxat de lumea ei! Poate s-a plictisit sa mai incerce sa fie.

comentarii