Vreau sa fiu fata de care m-as indragosti daca as fi baiat

A: Cum adica?
D: O fata care poarta rochii inflorate si dantele in par, care vine cu bicicleta la intalnire, care isi ascunde vanataile din genunchi si nu cearcanele de pe fata de la noptile pierdute, care uita sa adoarma din cauza gandurilor, nu uitandu-se la seriale, dar citind volume groase carora sa le simt mirosul din pragul usii, care isi picteaza peretii camerei si nu pielea, care se murdareste de pudra cand mananca gogosi in bratele mele si rade plecand privirea in pamant constienta de asta.
A: Vrei sa fii spirit sau materie?
D: Ce intrebare stupida! Materie, viata, muzica...
A: Si ipocrizie.
D: Esti palida-n idei.
A (isi da ochii peste cap): Palida, auzi! Vrei sa o decupez din romane sau cum? Sa ii dau viata tabloului din galerie si tot nu m-as apropia de idealul tau!
D: Dar asteapta, Abaddon, asteapta sa incep..
A: ...
D: Nu as vrea-o feminina, intangibila si inocenta etern. O vad asa doar sub soare. Noaptea as vrea sa fie imprevizibila, socanta. O vad culegand trandafiri albastri de la suspecti diformi din strada, din subsol, jucandu-se in parul meu si lovindu-ma ritmic si contradictoriu cu bocancul in picior. O simt cum ma musca de gat si imi fredoneaza versuri din melodiile noastre ravasite din subsolul de saptamana trecuta. Si ma uit la suvitele verzi pe care le decoloreaza maine dimineata ca sa fie iar dulce si intangibila.
A: Bocanci, rochii?! Trubadur inconstient mi-esti tu, straine..
D: Aiurea! Nu-ti cer nimic mai simplu decat un eu feminin. Unul venetian, bland si salbatic si imposibil de anticipat.
A (exasperata): Dar nu s-ar atasa...
D: Cum nu?!
A: De tine, zic.
D: Poate nu sunt de-acum sau de-aici si am alte pretentii, stiu eu..as vrea doar sa-mi proiectezi inca unul ca mine. Sa nu fiu singur si aburit. Sa am cu cine sa vad lumea cu susul in jos, sa am langa cine ma dezbraca in Paris. Sa-mi citeasca gandurile si sa faca exact invers si incredibil..sa imi si placa. Ar fi plictisitor sa imi faca pe plac. Si stii ca urasc monotonia. Dar stai. Imbecil sunt! Nu ai de unde sa stii tu treburi de-astea.
A (se apropie amenintator): Revenind...
D (se pierde, lovind tabloul din spate): Da, da. Sa ma roage cu ochi verzi, adanci sa o iert pentru ca m-a abandonat o saptamana ca sa fuga cu metroul sau pentru ca s-a inchis in camera ca sa isi termine romanul. Si eu sa cad prostit in plasa de fiecare data. Nu vreau o fata simplu romantica, ci complicata, atractiva si sociopata, rupta de lumea in care traim si totusi dependenta de ea. O fata care sa nu ma lase sa o sarut decat atunci cand merit si sa muncesc al naibii de mult pentru asta. Vreau o provocare!
A: Esti contorsionat de prea multa imaginatie. O sa mori probabil singur in chinuri daca te agati de visele astea. Vei arde asiduu si grandios si vei sfarsi intr-un colaps emotional. Dar priveste partea buna..dincolo de flacari si Infern vei ramane memorabil, implacabil in umanitate. Ca un Shinigami al celor cu suflet!
Abaddon dispare cu pergamentul de materie lasandu-l descoperit, asa cum l-a gasit, fara sa incheie pactul.
D: Te-ai eviscerat, praf blestemat?! Si eu tot nu m-am lamurit daca asa vreau sa fiu eu sau ea sau el daca eu as fi o ea asa cum sper si cred ca sunt. Eu sau ea sau el ar trebui sa ma descopere mai repede pentru ca am de gand sa supravietuiesc lumii, in pofida crizei mele de identitate.

comentarii