Si asta este motivul pentru care imi multumesc mie in fiecare zi ca am ales sa butonez in fata unui montior de acum pentru muuuulti ani inainte...
Eu cel mic si ahtiat de a fi facu o luna de munca intr-o cladire mare de sticla doldora de alti butonisti experimentati. Inca sunt entuziasmata, inca ma duc cu drag la munca, inca nu regret cele noua ore petrecute acolo pe zi, inca ador programul dubios de la 16 la 1, inca imi dau intalnire cu Bucuresti-ul, nu ala aglomerat, nu ala manjit, nu, nu, ala de la etajul 4, de la balcon si sper eu sa continui sa fac asta si dupa ce se dezlantuie Infernul aka 1 octombrie.
Sunt ingrijorator de fericita cand mai primesc cate un task, ceva simplut, ca pentru un incepator. Am sentimentul ca pot si eu sa contribui cu ceva mic pentru ceva mai mare si mai important decat mine sau decat ce am facut eu pana acum si e al naibii de placut.
Nu trebuie sa port cravata, tocuri, sa imi pun vreo masca bine dichisita inainte sa intru in lift, nu trebuie sa dau volumul mai incet in casti, nu trebuie sa ma aliniez intr-o forma decupata de altul si sa stau cuminte acolo, langa alte forme indigonate asa cum spune legenda ca merg lucrurile intr-o corporatie. Poate o fi pozitia de soricel de circuite sau o fi locul sau or fi oamenii, cine stie..
Universul din jurul meu e vesel, diversificat: avem ratuste cu coarne, yoda bulbucati, minioni, un arici care a evadat vreo cateva zile din locasul sacru, gandaci care se holbeaza la noi pe sub monitoare, o trotineta cu coama, un ciocan al lui Thor din burete, sabii, baloane de sapun si colegi al caror ras merita inregistrat si ascultat in zilele mai putin colorate.
Semnat,
un Patrunjel cu legitimatie
Eu cel mic si ahtiat de a fi facu o luna de munca intr-o cladire mare de sticla doldora de alti butonisti experimentati. Inca sunt entuziasmata, inca ma duc cu drag la munca, inca nu regret cele noua ore petrecute acolo pe zi, inca ador programul dubios de la 16 la 1, inca imi dau intalnire cu Bucuresti-ul, nu ala aglomerat, nu ala manjit, nu, nu, ala de la etajul 4, de la balcon si sper eu sa continui sa fac asta si dupa ce se dezlantuie Infernul aka 1 octombrie.
Sunt ingrijorator de fericita cand mai primesc cate un task, ceva simplut, ca pentru un incepator. Am sentimentul ca pot si eu sa contribui cu ceva mic pentru ceva mai mare si mai important decat mine sau decat ce am facut eu pana acum si e al naibii de placut.
Nu trebuie sa port cravata, tocuri, sa imi pun vreo masca bine dichisita inainte sa intru in lift, nu trebuie sa dau volumul mai incet in casti, nu trebuie sa ma aliniez intr-o forma decupata de altul si sa stau cuminte acolo, langa alte forme indigonate asa cum spune legenda ca merg lucrurile intr-o corporatie. Poate o fi pozitia de soricel de circuite sau o fi locul sau or fi oamenii, cine stie..
Universul din jurul meu e vesel, diversificat: avem ratuste cu coarne, yoda bulbucati, minioni, un arici care a evadat vreo cateva zile din locasul sacru, gandaci care se holbeaza la noi pe sub monitoare, o trotineta cu coama, un ciocan al lui Thor din burete, sabii, baloane de sapun si colegi al caror ras merita inregistrat si ascultat in zilele mai putin colorate.
Semnat,
un Patrunjel cu legitimatie