"As vrea sa devin ceea ce eram atunci cand doream sa devin ceea ce sunt acum."

joi, 3 octombrie 2013

Dezamagire

Draga mami,

Imi pare rau ca in ultimul timp nu am fost omul care noi credeam ca sunt. Stiu ca increderea este vitala, dar comunicarea se pare ca ne-a jucat farse, sau poate prejudecatile inchipuite. Stiu ca am gresit si gresesc, dar eu inca invat cum ar trebui sa fiu un om mai bun, fie el prin degradare sau evolutie. Probabil karma si-a strecurat ghearele ca tu sa afli in felul asta si sa iti lasi imaginatia sa stearga niste pardoseli mai murdare decat in realitate. As vrea sa te uiti in ochii mei macar o clipa si sa ma lasi sa inteleg ce simti ca sa poti vedea si tu ca imi pare rau. De data asta pupilele mele nu vor nega, nu se vor ascunde, nu vor colora scenariile. Trebuie sa intelegi, totusi, ca nici eu nu m-am putut sustrage curiozitatii. Era normal sa incerc, sa invat, sa tamponez obrazul necunoscutului. Sunt constienta ca si tu ai facut-o candva. Te rog doar sa nu lasi grijile sa te acapareze si sa inventezi in minte variante si mai proaste ale unui adevar pe care ti l-am ascuns doar pentru ca eu credeam, in mintea mea de copil dezaxat, ca nu l-ai putea accepta sau intelege. E clar ca inca ai vrea sa negi si sa stergi cu buretele amintirea. Este acolo si nu fuge. Dar poate e mai bine asa...sa-i sufli in spate ego'ului meu alterat. Ca sa ne trezim din anestezie.

Te iubesc, fiica ta


comentarii

marți, 1 octombrie 2013

Oglinzi cu picioare

Azi-noapte m-am uitat intr-o oglinda mai autentica decat tine! Statea suspendata si nevinovata pe hol. Si eu ma holbam asa, perplexa, da, pe intuneric, la umbra care cica eram eu. Oglinzile sunt curioase..intemniteaza imaginile tuturor oamenilor; doar ca ele, spre deosebire de cele cu picioare se sincronizeaza cu adversarul. Celelalte, parsive, pastreaza doar ce e mai bun sau ce cred ele ca e mai bun, proceseaza si imita dovedindu-si astfel maiestria de a lucra cu un deja fumat indigo. Si cum o recunosti? Oglinda cu picioare adica..

Hipsterul ubicuu, hiperactiv, cu cele mai obscure pasiuni respira superficialitatea oglinzii cu picioare. La inceput te simti fascinat de ea si de jocul de lumini pe care il simuleaza atunci cand este supusa analizei si pare aproape inefabil ca tocmai tu, biet om de rand ai ajuns sa intalnesti pe cineva frapant cu ajutorul caruia te poti dezvolta. Crezi ca, obiect opac fiind, daca lustruiesti destul de mult, vei obtine reflexia mult ravnita la individ.

Si apoi te tai. Ca sa vezi.. Oglinda ta psihedelica nu este decat o jucarie malefica, pustie in realitate care iti promite evolutie si prosperitate, cand defapt ea doar iti roade ego-ul asa cum a facut si cu ceilalti 242554 de oameni prin fata carora s-a vazut. Pardon! A trecut. Si te mai intrebi de ce te macina acum tristetea cand vezi ca pasiunile tale sunt furate de oglinzi inexorabile care ar putea acum foarte bine sa te inlocuiasca, tragandu-ti masca de anonim peste fata?! Pentru ca acum poate... Oglinda cu picioare a invatat sa mearga si fara tine, iar cand o sa deschizi ochii la noapte nu o sa mai poti decat sa regreti cu furie de insomniac neputincios privind cum tot ce iubeai ti-a fost sterpelit de mainile aceleiasi oglinzi care au crescut din neant si minciuni.


comentarii