Cand fiintele bipede beau amrita cu sufletul si discuta din colturi opuse de lume, intre cearceafuri straine de ele si de voi din cauza intunericului si a elixirului din vene:
Faun: Vreau autodistrugere. Dormeai?
Eon: Da. Scriu in somn.
Faun: Esti in somn , in esenta visului si noi suntem personaje create de creierul tau. Reteaua pe care o percepi e una din cerebelul tau si eu sunt un neuron. Vrei sa ma ajuti pentru ca stii ca raul meu e raul tau. Tu esti o santinela ce rezolva problemele din timpul somnului.
Eon: Atunci esti o cauza pierduta, micut neuron!
Faun: Stiu...
Eon: Trage de circumvolutiunile din jurul tau. Poate ai noroc si fac scurtcircuit!
Eon: Sau sinapse. Mai bine sinapse.
Faun: Nu, asa poate ma transform in energie care va fi in realitate un sughit.
Eon: La ora asta esti plumb!
Faun: E posibil.
Eon: Si atunci ma vei trezi si vei rula ganduri pana dimineata.
Faun: Eu sunt filosofia ta, nu?
Eon: Am un neuron pierdut aici. Cred ca intra in sevraj! Sunteti mai mult de-atat.
Faun: Si realizezi ca nu tu singura gandesti ci e o echipa in capsorul tau si te deprimi ca nici macar in propriul tau corp nu esti un individ.
Eon: Eu sunt o multime de indivizi care incearca sa coabiteze fara succes. Poate de-aia sunt depresiva. Poate ar trebui sa ii sabotez.
Faun: Saboteaza-i si nu o sa mai ai trup. O sa descoperi ca ramai un suflet. Si doar atunci esti tu, cand nu ai identitate.
Eon: Vrei sa continui asa doar pentru a nu ma dezintegra? Am ales acum mult timp sa nu am suflet..
Eon: Identitatea e doar un concept dupa care sa te ascunzi, un colac de care sa te agati intr-o lume universala sufocata de prosti muritori de rand.
Faun: Si odata ce treci de ea ce esti, una cu universul, zeu sau pur si simplu spatiu?
Eon: Acum sa incercam sa rezonam in inconstient. Vrei sa imi faci pe plac?
Faun: Nu.
Eon: Esti spatiu. Ca sa fii zeu ar trebui sa domini integritatea tuturor particulelor din univers. Si am stabilit ca tu doar ce te-ai descotorosit de a ta, nu?
Faun: Da.
Eon: Esti impulsiv si razvratit si o sa te sugrum in cosmarurile mele cele morbide pentru ca nu mi te supui! Defapt, scuza-ma, nu colaborezi. Noi aici nu ordonam, interrelationam!
Eon: Neuronii ma tradeaza! Cum sa ma ascund de mine in constiinta mea daca eu sunt mai multi si fiecare eu face ce il taie capul?!
Faun: Pur si simplu existam...dar nici asta nu facem, pentru ca ar insemna ca suntem ceva.
Eon: Si noi nu suntem nimic. Ce fraieri. Traim cu iluzia ca avem consistenta. Stai. Traim? Alta greseala...
Faun: Si in spatiu este doar inexistenta, iluzie. Noi suntem o iluzie, iluzia actualului, materialului.
Eon: Dar ai tu certitudinea ca spatiul exista ca sa poti sa spui ca "este"? Poate si materialul e iluzie. Si suntem bataia de joc a nimic si a tot.
Faun: Poate verbul este inseamna nu este si ce citim e necunoscutul care rade de noi.
Eon: Sau inseamna ce gandim noi ca inseamna, daca presupunem ca gandim. Necunoscutul nu s-ar desconspira intr-un articol, naiv neuron!
Faun: Necunoscutul e un spatiu, noi suntem un spatiu, noi suntem necunoscutul. Nu exista articole in necunoscut...NU EXISTA?
Eon: Tu esti eu. Te rog, nu ma rani!
Faun: Nu pot sa te ranesc. Nu exist.
Eon: Existenta e relativa si tu alegi daca o materializezi sau nu. In ipoteza in care tu nu existi, eu sunt un biet schizofrenic discutand cu un alter ego imaginar. Daca sunt...nici asta nu mai stiu.
Eon: Hibernare placuta, neuroni...
EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.
AMRITA (cuv. sanscrit „fără moarte”) subst. Elixirul nemuririi în mitologia hindusă, corespunzînd ambroziei în mitologia greacă. Băutură a nemuririi pe care o beau zeii vedici și oamenii hărăziți să ajungă în cer, a cărei legendă este legată de războiul contra demonilor, când zeii, obosiți, l-au rugat pe Vișnu să le dăruiască nemurirea. – Cuv. indian.
Faun: Vreau autodistrugere. Dormeai?
Eon: Da. Scriu in somn.
Faun: Esti in somn , in esenta visului si noi suntem personaje create de creierul tau. Reteaua pe care o percepi e una din cerebelul tau si eu sunt un neuron. Vrei sa ma ajuti pentru ca stii ca raul meu e raul tau. Tu esti o santinela ce rezolva problemele din timpul somnului.
Eon: Atunci esti o cauza pierduta, micut neuron!
Faun: Stiu...
Eon: Trage de circumvolutiunile din jurul tau. Poate ai noroc si fac scurtcircuit!
Eon: Sau sinapse. Mai bine sinapse.
Faun: Nu, asa poate ma transform in energie care va fi in realitate un sughit.
Eon: La ora asta esti plumb!
Faun: E posibil.
Eon: Si atunci ma vei trezi si vei rula ganduri pana dimineata.
Faun: Eu sunt filosofia ta, nu?
Eon: Am un neuron pierdut aici. Cred ca intra in sevraj! Sunteti mai mult de-atat.
Faun: Si realizezi ca nu tu singura gandesti ci e o echipa in capsorul tau si te deprimi ca nici macar in propriul tau corp nu esti un individ.
Eon: Eu sunt o multime de indivizi care incearca sa coabiteze fara succes. Poate de-aia sunt depresiva. Poate ar trebui sa ii sabotez.
Faun: Saboteaza-i si nu o sa mai ai trup. O sa descoperi ca ramai un suflet. Si doar atunci esti tu, cand nu ai identitate.
Eon: Vrei sa continui asa doar pentru a nu ma dezintegra? Am ales acum mult timp sa nu am suflet..
Eon: Identitatea e doar un concept dupa care sa te ascunzi, un colac de care sa te agati intr-o lume universala sufocata de prosti muritori de rand.
Faun: Si odata ce treci de ea ce esti, una cu universul, zeu sau pur si simplu spatiu?
Eon: Acum sa incercam sa rezonam in inconstient. Vrei sa imi faci pe plac?
Faun: Nu.
Eon: Esti spatiu. Ca sa fii zeu ar trebui sa domini integritatea tuturor particulelor din univers. Si am stabilit ca tu doar ce te-ai descotorosit de a ta, nu?
Faun: Da.
Eon: Esti impulsiv si razvratit si o sa te sugrum in cosmarurile mele cele morbide pentru ca nu mi te supui! Defapt, scuza-ma, nu colaborezi. Noi aici nu ordonam, interrelationam!
Eon: Neuronii ma tradeaza! Cum sa ma ascund de mine in constiinta mea daca eu sunt mai multi si fiecare eu face ce il taie capul?!
Faun: Pur si simplu existam...dar nici asta nu facem, pentru ca ar insemna ca suntem ceva.
Eon: Si noi nu suntem nimic. Ce fraieri. Traim cu iluzia ca avem consistenta. Stai. Traim? Alta greseala...
Faun: Si in spatiu este doar inexistenta, iluzie. Noi suntem o iluzie, iluzia actualului, materialului.
Eon: Dar ai tu certitudinea ca spatiul exista ca sa poti sa spui ca "este"? Poate si materialul e iluzie. Si suntem bataia de joc a nimic si a tot.
Faun: Poate verbul este inseamna nu este si ce citim e necunoscutul care rade de noi.
Eon: Sau inseamna ce gandim noi ca inseamna, daca presupunem ca gandim. Necunoscutul nu s-ar desconspira intr-un articol, naiv neuron!
Faun: Necunoscutul e un spatiu, noi suntem un spatiu, noi suntem necunoscutul. Nu exista articole in necunoscut...NU EXISTA?
Eon: Tu esti eu. Te rog, nu ma rani!
Faun: Nu pot sa te ranesc. Nu exist.
Eon: Existenta e relativa si tu alegi daca o materializezi sau nu. In ipoteza in care tu nu existi, eu sunt un biet schizofrenic discutand cu un alter ego imaginar. Daca sunt...nici asta nu mai stiu.
Eon: Hibernare placuta, neuroni...
EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.
AMRITA (cuv. sanscrit „fără moarte”) subst. Elixirul nemuririi în mitologia hindusă, corespunzînd ambroziei în mitologia greacă. Băutură a nemuririi pe care o beau zeii vedici și oamenii hărăziți să ajungă în cer, a cărei legendă este legată de războiul contra demonilor, când zeii, obosiți, l-au rugat pe Vișnu să le dăruiască nemurirea. – Cuv. indian.
