Cortina, va rog!

Mimul din tine urla dupa un deget de libertate. Cutia invizibila in care esti prins proiecteaza in sufletul tau cu cruzime imaginea discontinua a Lui. Ca intr-un joc de Darts incerci sa tintesti cat mai bine sa anihilezi definitiv izvorul suferintei.

Si aluneci in unica hiba a convingerii tale, iar piesele de domino pica  strategic colorand cutia intr-un ironic joc de puncte albe pe podeaua inefabila, neagra a regretului.

Daca mai asculti mult vocile din fundal ce iti soptesc intr-un murmur nebun pateticul simplului fapt de a fi indragostit de aceeasi persoana timp de 4 ani vei ajunge 'fericitul 'posesor al unui suflet risipit efemer ca zatul de cafea pe fundul canii.

Ironic! Amagirea nu face decat sa amplifice golul care se dezvolta acolo in inconstient pentru a izbucni mai tarziu intr-un efluviu de lacrimi aromat de cubuletele de ciocolata incrustate in staniol zacand langa casti. Patetic! Ajungi o marioneta manata de sentiment, orbita de obsesie, incapabila sa mai joace in beneficiul propriei personalitati. Uimitor! Cat poti sa te sacrifici pentru a 'venera' o persoana imperfect constienta de tine, detasata de 'lumea ta' pentru ca tu involuntar analizezi in mod subiectiv detaliile, devi fragil la cel mai mic impuls, sensibil in ambele directii: atat spre nebunul delir cand iubirea iti este impartasita, cat si spre fatala moarte cronica (sufleteste vorbind). Destul de pesimista, nu?!

Poti sa stergi tot ce am debitat pana acum din memorie. Ai permisiunea sa devi imun si sansa sa inveti sa calci cu tact pe marginea prapastiei si sa zambesti satiric spre abisul care pana acum nu a facut altceva decat sa iti rada in fata de fiecare data cand tu cadeai in praful dezamagirii. Chiar si gelozia poate fi inchisa cu usurinta intr-un cufar si uitata definitiv acolo, atata timp cat ramai constient in inconstientul pur al starii de indragostit.

Daca nu te arunci ca un fraier cu speranta inainte, surd, orb, poate mai ai o sansa sa ramai la suprafata agatat de vreo particula de realitate rupta din nori! Si daca te-ai aruncat deja, strange mainile prietenilor si inspira adanc pentru ca numai ei te pot resuscita si convinge sa te adaptezi situatiei, sa inveti sa uiti...nu ma intelege gresit! Tot marioneta ramai! Dar parca e mai bine odata resetat. Nu spun secat de dragoste, doar mai realist. E mai bine daca ramai cu capul pe umeri! Chiar daca nu ti se pare. Acorda-mi putin credit!

Pentru prietena mea cea mai buna,

Te iubesc! Zambeste!

comentarii