Infinit

Punct si de la capat.

 

Nu. Mai stau. Mai vreau. Uit? Nu pot. Nu vreau? Incerc in zadar. Ma ridic. Am reusit. Deasupra norilor? Prea departe pentru mine. Mai jos: nu destul de sus pentru restul. Incerc sa ii multumesc. Am incotro? Roade copertile amintirilor. E benefic. Pentru mine. Pentru tine. Pentru toti. Patetic. Racesc inspiratia. Obosesc gandirea. Incetinesc pulsul. Ce am cu simplitatea? Impotriva ei : nimic. Impotriva mea : totul. Esti in ceata? Si eu. O luam de la capat? N-are rost. Care ar mai fi farmecul? Incerci sa intelegi de ce in nebunia mea scriu propozitii scurte? Iti pierzi timpul. Inspiratia nu trebuie explicata. Nici simtita. E doar ceva acolo, care ti se pare ca este si totusi nu este. Decat aparent. Poti analiza si asta. Daca nu ai ce face. Mintea e ciudata. Accepta involuntar totul. Incearca sa inteleaga. Deschide ochii. Inspira praful. Praful vietii. Parerea mea despre viata? Abstracta, pana la ultima picatura. Azi esti vesel. Debordezi. Nu iti pasa de nimic. Maine? Lovit de tristete. Nimic nu are sens. Defapt ar trebui sa fi cel putin tacanit sa crezi ca totul este la fel de la un capat la altul. Are valuri. Precum oceanul. Sarata? Cu siguranta? Dar te tine la suprafata. Atat cat vrei tu. E alegerea ta. Te poti scufunda oricand. Trebuie doar sa nu iti mai ti respiratia cand se iveste urmatorul val. Dar nu fi atat de prost incat sa o faci. Nimic nu merita. Este prea importanta. Tu esti prea important. Desi doar o piesa, contezi. Altfel ar fi un puzzle inutil. Total inutil. Si atunci de ce ar mai fi frumos. Spanzurat in anonimat. Anonimat? Da. Nu conteaza. Treci peste. Nu exista asa ceva. Cel putin nu pe deplin. Inspira. Orice a fost, a trecut. Ai in fata o multime de oportunitati. Trebuie doar sa le vezi. 

Deci deschide ochii! Hai! Stiu ca poti. Dar vrei? Poti sa vrei. Am incredere. Tu ai? Incearca. Nu pierde timpul. Este pretios. Ba nu. Este vital. Se descarca precum o baterie. Iar asta nu este asa rezistenta. Poate ceda oricand. Si atunci ce te-ai face? Nu ai regreta nimic. Intotdeauna vei regreta ceva. Nu ceva. Mai multe, deodata, precum un maldar de rufe murdare pe care nu le-ai spalat la timp si a crescut pana ce ti-a taiat rasuflarea. Arunca-le pe geam. Sau in masina de spalat. Nu conteaza daca se decoloreaza. Macar nu sunt rupte. Cu putin noroc le poti 'recicla'. Deci vrei sa reciclezi regretele? Paseaza mingea altui fraier incapabil sa vada ce se intampla defapt aici. In viata. Fii inteligent si accepta ca esti nebun. Vei fi net superior celorlalti pentru ca in nebunia ta vei fi bun la ceva. Si atunci toti vor sti ca cineva s-a nascut, a crescut si s-a hranit cu tot ceea ce inseamna experienta in termeni relativ acceptabili ai coneptului. Arunca-te in infinit. Inca un pas. Si inca unul aruncat in gol cu incredere. Este doar pustiul unui nou inceput. Nimic de pierdut. Doar de castigat. Intens. Precum un fulger ce te loveste drept in constiinta. Hipnotizat de acest delir prin delirul altui nebun care si-a acceptat boala. Boala care defapt este doar o fantezie la care majoritatea aspira. Dar pe care putini reusesc sa o atinga..

comentarii