Cronofagul de gri

Lipeste iluziile pe cartonul degradat de atata batjocura. Il expune cu tact pe peretele inefabil de diform. Ia carioca si sugruma cu linii delicate oximoronul ce l-a orbit atata timp sa vada intr-o lume vizibil iritata de astigmatismul inconstientilor. Nici el nu pricepe ce gandeste, dar stie ca trebuie sa continue. Viata l-a invatat ca impresia nu judeca intuitia. 

Se aseaza pe covor, intre pozele izomerizate de obisnuinta, intre cazurile dezaxate de constiina ratiunii. Incearca sa gaseasca vreo fisura in mentalitatea adolescentului. Determinarea sa implacabila il uimeste. Se poate oare numi delict dorinta de a ascede numai pentru a nu te prabusi? Excluzand evident suflul morbid cu care acesta a decis sa isi catalizeze destinul.

Sa disculpi psihicul in pofida actiunii nu pare o provocare plauzibila pentru o minte care a cunoscut de departe toate excesele animalice ale principiilor pe baza carora fiecare isi dezvolta caracterul. Dificultatea apare abia in momentrul in care fermitatea dorintei de a cunoaste cu adevarat pe cineva depaseste cota suportabilului. Mai exact, cum se presupune ca trebuie sa intelegi o persoana daca ea isi picteaza chipul si caracterul in cele mai obscene si felurite moduri si uita sa se demachieze de minciunile incrustate pe pielea candva mustind de inocenta?

Vagabondeaza printre scenarii care mai de care mai improbabile pentru a alerga pe suprafata unui glob de supozitii. Ochii ii tradeaza saturatia pe care o simte vibrand in toata fiinta. S-a plictisit de zile refugiindu-se in noapte si a uitat sa stinga lumina. Asa ca a ramas ca un nebun in mijlocul biroului holbandu-se la tabla de sah. De ce il macina pe el, acum, elucidarea si ii chinuie somnul? Oare vina l-a incatusat? Conceptul nu mai poate fi astfel interpretat daca vorbim despre vina de a innebuni incercand sa dezvinovatesti vinovatul. Poate acesta pluteste in deriva aparentelor, dar el trebuie sa o ignore si sa resusciteze marioneta pentru a fi pregatita de reintegrarea in societate.Stie ca trebuie sa doarma, stie ca si-a neglijat propria existenta, dar in aceasta armonie de antinomii el este singurul care poate face o schimbare, indiferent de relalitate. Inchide ochii. 

"Daca pasiunea presupune tot acest infinit devotament, atunci satisfactia trebuie sa intreaca natura arhetipala a timpului pentru a reusi sa imi surprinda instinctul obositor de lucid care m-a transfigurat intr-un aforism!" 

Din constiinta unui avocat vaporizat

comentarii

Piperul de sub perna

Stranuta visele..

Si daca pana acum am trait intr-un balon condimentat cu iluzii? 5 ani m-am zbatut sa gasesc o fisura si am incercat sa cresc pentru ca asa speram ca o sa-mi dezvolt 'lumea' si perspectivele pentru a ma descurca cel putin  normal. Mai tarziu. Si la naiba primul vant m-a propulsat drept in dezorientarea aia acuta in care efectiv retoricul nu prea mai lasa loc de altceva. Asa ca mai bine renunt la tot. Pentru moment. Dar ce nebun poate alege la timp drumul pe care vrea sa mearga inainte sa se impiedice de toate denivelarile asfaltului .. asta evident daca il gaseste?

S-a oferit cineva sa te invete cum sa vanezi deghizat intr-un pradator de idei? Ar fi infantil. Diabolic modul in care esti lasat sa oscilezi intre miile de alternative profesionale, sa conturezi o decizie si apoi sa fi atacat cu valuri de contraargumente si proteste.

Cosmaruri? Nu esti singurul. Lumea iti pastreaza un loc in primul rand al colapsului tau motivational. Alergi pe muchii de anturaje, rasfoiesti manuscrisul de variante, analizezi posibilitatile mentale, iti mai faci o cafea si inspiri adanc rezultatul inexistent. Voluntarul din tine tipa de oftica diminetilor ofilite destinate cv'ului. 365 de zile sa ma decid? Sa le inghita un tsunami. Presimt ca nu o sa se intample prea curand. Strang perna. Tavanul e insuportabil noaptea cu tot acest colos de ganduri. Piperul se imprastie pe podea. Punctele negre din intuneric ard interesul. In fine. O sa dau cu aspiratorul maine.

comentarii

Pastila de la 1 noaptea

Sterg geamul aburit al masinii. Din interior, vartejul de lumini de pe strazi, in intuneric, pare mai frapant. Praful din gandurile mele ma ineaca. Ii mint. Constientizez si imi place. Tricoul prea mare pe care il port, ciufiulit de vreme, al fratelui meu, emana un miros puternic de tigari. Zgomotul furios al motorului accelereaza tiuitul acut si degradeaza linistea. 

Arunc telefonul pe masa articulata de amintiri. Intunericul din pub este perturbat de lumina ecranului ce anunta un nou mesaj. Muzica veche imprastie linistea narcotica din jur. La masa din penumbra sticlele se ciocnesc si rasetele sacadate suspenda atmosfera. Zambesti. Blugii prespalati si rupti inspira prin fiecare petic amalgamul de fum si alcool. Mainile tale contureaza cutele mesei trasand ovaluri diforme.  In decorul chinestezic privirile furate capata o rezonanta mai placuta. Iar privirea ta este de departe surprinzator de expresiva intr-un mod incoerent de placut. Te poti imbata prin delirul celuilalt? 

Decorul paleste, intensitatea se stinge, intunericul se decoloreaza si reminiscentele se uita. Cheia se rasuceste tacit in yala. Vantul suiera prin geamul deschis al camerei trezindu-ma, iar eu, incercand sa imi mentin echilibrul, realizez ca tu ramai doar o amintire ambigua a unei intalniri irepetabile. Zambesc aparent fara motiv. Viata musteste de astfel de momente.

[fantezii din Patrick's :)) ]

comentarii