Scalp albastru sau pentagrame "sataniste"

V-ati sufocat de tot personalitatea incercand sa va integrati printre marionete ! De ce simtiti nevoia sa fiti la fel, sa va simtiti acceptati, admirati de cei din jur cu pretul omogenizarii? Alegeti sa va uitati visurile, sa va abandonati pasiunile, sa va ignorati credintele, sa nu spuneti ce ganditi, sa va imbracati conform peroratiilor de la cutia diavolului (televizor), sa va purtati conform normelor prestabilite, sa radeti, sa iubiti, sa mancati, sa mergeti, sa interactionati asa cum va spun altii. Asa cum credeti ca se asteapta altii sa o faceti. De ce sa nu interactionezi cum simti, cum te indeamna creierasul amortit de stereotipie?! Lor nu le pasa de tine. Ramai doar tu cu tine pentru tine in final. In ce mod elaborat si neinteles ti-ar putea fii tie utila superficialitatea pe care o afisezi de la trei fire de iarba distanta? De ce sa te joci de-a omul comun cand ai la dispozitie atatea inclinatii inhibate, atatea idei nevalorizate? Esti om si ai fost creat ca sa te devolti, sa progresezi spre un eu care tinde la un ideal imaginat numai de tine...prin urmare numai tu stii cum sa ajungi acolo, ce trebuie sa citesti, sa vezi, sa simti, sa asculti, sa inveti si asa mai departe. Scopul tau in viata este sa descoperi ce vrei de la tine. Nu sa te intrebi in fiecare zi ce vor altii de la tine. In mod inevitabil ajungem la urmatoarea dilema: a-i judeca sau nu pe ceilalti. Te simti mai bine daca strigi in gura mare ca fata din fata recoratului are parul albastru, ca baiatul din caminul 3 poarta o lama la gat, ca vecina a iesit in papuci ca sa isi cumpere paine sau ca tipul din metrou e chel si are dreaduri in mijlocul capului? Iti contorizeaza tie cineva zilele cand ai iesit in lume cu oja stearsa, cu cearcane la ochi sau cu ciorapii de culori diferite? Primesti puncte daca te infiltrezi in cercul celor care comenteaza aspectul unui individ sau alegerile muzicale? Pana la urma totul se limiteaza la mentalitate si principii. Exista o diferenta usor de remarcat aici intre oamenii care fac asta doar pentru a atrage atentia si cei care se debaraseaza de societate si principii pentru a ramane singuri, ei. Hipsterii, care, saracii, sunt mai rau ca tine, tu, ala care isi tunde si catelul ca sa se integreze...ei se hranesc cu priviri si se simt mai bine cand vad ca lumea susoteste in jurul lor. Paradoxal, habar nu au ce vor de la viata sau de la ei. Nu au un scop. Vaneaza doar controverse. Pe de alta parte, intr-un patratel restrans, se agita cei care au fost capabili sa deschida ochii, sa constientizeze ca exista ceva in ei, ca pot sa schimbe ceva, daca nu in lume, atunci in microcosmosul lor gri pana atunci. Personalitatea veritabila cuplata cu speranta fructifica fericire. Satisfactie personala. Muncesti pentru a atinge un obiectiv. Lupti pentru a te descifra, pentru a cunoaste persoane care simt ca tine lumea...cauti experiente pentru a intelege ce vrei, calatoresti pentru a afla ce-ti place, asculti un anumit gen muzical pentru a iti detensiona sufletul de frustrari inutile, mananci dulciuri pentru ca te fac fericit, nu te abtii pentru ca ajungi gras si nu te mai iubeste societatea, fumezi iarba pentru ca vrei sa fii liber, sa incerci, nu pentru a afla altii sau pentru a fii cool. Mergi la teatru pentru ca ai citit un scenariu de care nu te mai puteai dezlipi si pe care l-ai citit dupa extaziat cunoscutilor si voiai cu orice pret sa il vezi interpretat, nu pentru ca vrei sa stie lumea ca esti "cultivat", citesti pentru ca esti dispus sa accepti si alte perspective, nu pentru a da impresia ca nu te scufunzi in multimea robotizata de tehnologie, te plimbi cu bicicleta pentru ca vrei sa simti aerul cum iti impinge genunchii cand pedalezi, nu doar pentru a nu te confunda cu toti pustii care au acum carnet...scrii pentru ca explodezi daca nu impregnezi pe un colt de materie ce ai de spus, nu pentru a publica si tu o carte ca sa faci bani. Iubesti ce/pe cine/cum/cati, oricand pentru ca asa ai fost tu construit, nu iti reprimi sentimentele de rusine fata de ei si fata de tine ca sa nu fii judecat, sau cine stie cum inchis...in principiu poti sa faci cam orice te taie pe tine capul cat timp reusesti sa faci asta fara a-i afecta pe cei din jur. E simplu. Reactionezi instinctiv si atmosfera din jurul tau va suferi o drastica schimbare in bine. Se numeste naturalete. Simplitatea de a te configura si reconfigura in limita bunului simt (adica sa nu iesi aproape gol pe strada) si a responsabilitatilor. Conteaza ce gandesti si cum te comporti cu tine si cu altii, nu cum te imbraci, ce asculti sau cum iti petreci timpul liber. Apropo de asta, am vazut zilele trecute, in metrou, un individ cu barba si plete, Statea incruntat pe un scaun. La urmatoarea statie a intrat un baietel cu tatal sau si s-au asezat langa el. Asa-zisul satanist in conceptia multora dintre voi a inceput sa se joace cu baietelul, sa il faca sa rada. Tot vagonul zambea. Scurcircuit. Chiar poate un om sa posede un asa amalgam de maniere si pasiuni in pofida aparentelor?! Ti-a luat cam mult sa intelegi realitatea si sa pricepi asta... nu mai judecati si criticati! Limitati-va la visurile voastre, intoarceti-va spre egoul vostru nestudiat si disecati-l cat inca mai aveti timp! Scoateti-va cerneala din iris! Mai bine cu parul albastru si cu vedere clara, decat cu peri albi, privire distorsionata si dezasamblat de nemultumiri...

comentarii