Simt pericolul cum isi rasfrange influenta si ma poseda. Si tanjesc dupa mai mult.. vreau sa simt sangele cum pulseaza prin venele fragile, fiecare strop de teama, fiecare ezitare in fata necunoscutului. Numai asa am impresia ca traiesc. Poate sunt nebuna, poate doar naiva, dar stiu ca imi doresc infinit sa inspir adrenalina, sa ezit pe marginea constiintei schitand un paradoxal echilibru dintre real si ireal. Pentru ca asa se reflecta pericolul prin ochii fiintei umane, un ireal transcendent, mereu ravnit.
Nu ai simtit-o? Acea atractie inexplicabila de a te apropia de "margine" si de a inainta tot mai mult desi in adancul sufletului stii ca risti inutil pentru o fantezie, dar inevitabil simti ca traiesti pentru acea fantezie. Daca nu, sa stii ca este acolo si atunci cand te astepti mai putin va erupe cristalizandu-se intr-un amalgam de emotii si te va face vulnerabil in fata dorintei, iar tu, ca o biata marioneta vei fi propulsat in nebunie.
Da..atractia pentru necunoscut va ramane mereu o placere neinteleasa care cu cat este mai interzisa, mai imposibila, cu atat este mai persistenta, iar tu...ei bine...pur si simplu nu te poti impotrivi!
Obsesie? Poate. Iti amintesti acel moment cand incercai cu disperare sa te agati de ultimul strop, ultima umbra de naivitate uitata pe marginea prafuita a personalitatii? Iti doreai sa uiti prima "eroare", prima vorba nuantata de rautate, poate primul fum de tigara, toti pasii eliptici care te-au propulsat in mizeria asta existentiala. Merita rautatea? Te simti mai bine daca ranesti, daca sti ca ai gresit, ca te rusinezi de propriile fapte schitate sau ganduri efemere impanzite de acea incapatanare de a-ti urma scopurile cu orice pret?
Simti pana in adancul sufletului cum invidia zgarie portelanul mastii pe care o porti, invidia fata de oamenii inocenti, poate "mai buni" si incerci inutil sa te pacalesti ca poti redeveni initiatul in viata, o fiinta lipsita de cicatricile lasate de oameni, de soarta, sau din contra, incerci sa te "razbuni" sa devi si mai rau, si mai rau.
Timpul nu iarta, iar consecintele se revarsa nimicindu-te si inecandu-te tot mai mult in banalitate. Si ajungi sa te detesti pentru ceea ce ai devenit.
...............................................................................................................................
Atunci, sa stii ca reflectarea este cea mai utila cale prin care poti scapa de regrete. Aparent greu, odata depasit momentul critic, te poti schimba, lent, ridicand mana asupra tentatiilor. Nimeni nu te judeca pentru un moment de razvratire, o nebunie, rebelitatea este ca o revelatie in lumea monotoniei, dar trebuie sa sti sa iti dozezi pornirile, viciile, sa nu ajungi monopolizat de ele.
Nu ma intelege gresit. Nu iti spun sa renunti la ele, pentru ca in final ele te definesc, ele iti contureaza personalitatea, iti spun doar sa ai grija. Nu stii cine sau ce iti va iesi in cale vreodata, poate o oportunitate pe care nu vrei sa o ratezi, poate o persoana pe care vrei sa o impresionezi si atunci nu vei sti cum sa ascunzi mai repede "anii intunecati ai existentei tale". :)
Azi am realizat ca nu meriti.Cu fiecare secunda simt tot mai adanc infipt in constiinta sentimentul ca nu aparti deloc lumii mele. Iar cand viata imi ofera de departe lucruri demne de a fi apreciate mai presus de framantarile mele prostesti, eu raman doar un suflet ratacit ce pare ca a uitat cum este sa se simta descatusat de resentimente si mereu gata sa priveasca spre viitor si sa lase in urma reminiscentele dureros de vii ale trecutului.
Si incerc asiduu sa imi amintesc de ce trebuie sa uit..
O aparenta. Asta este viata. Un joc inexplicabil de aparente, iar noi, oamenii, ca niste marionete ne lasam influentati de simple remarci fugitive ori priviri pline de subinteles menite sa ne "formateze" dupa bunul plac. Totul in viata se intampla cu un scop. Actiunile noastre ascund in spatele cortinei un scop pe care, cateodata involuntar, il urmarim adoptand diverse "masti sociale". Vrem sa ne integram in decor, sa ne remarcam in cercul nostru de influenta incercand sa parem ceea ce nu suntem.
Poti trece cu usurinta de la timidul incurabil la "devoratorul" de replici, sufletul petrecerii; de la omul responsabil, la rebelul macinat inca din adolescenta de acea dorinta de a te razvrati, de a fi tu-impotriva lumii.
Pentru asta adopti atitudini contrare "setate" sa iti sporeasca popularitatea ca sa intri eventual in topurile morale ale celorlalti, dar de cele mai multe ori ramai doar cu o dezamagire: realizezi ca adevarul este reflectat sub alte aspecte si sfarsesti prin a fi barfit si admirat fals, inconjurat de zambete sterse ce mascheaza doar invidia.. pentru ca indiferent cine esti si ce realizezi, vei trece in viata cel putin o data prin acest vortex de emotii mai mult sau mai putin placute.
Nu va ganditi totusi ca poti din senin sa renunti la aceasta infinita colectie de masti si sa spui ca de azi vei fi tu insuti, veritabil, unic, valoros. Fara o tarie de caracter si o paradoxala putere de sine, te vei trezi aruncat in anonimat, incapabil sa te mai ridici deasupra multimii de perceptii si valori. Cu alte cuvinte vei ajunge sa regreti ca ai cedat fie si pentru o secunda in fata celor din jur pentru ca ei judeca si nu uita acel moment de vulnerabilitate.
Oricum, totul ramane o iluzie prin simplul fapt ca suntem obligati sa acceptam diversitatea de masti avand acces intr-o mica masura la originalitate. Pentru ca atunci cand totul pare predestinat, nu mai exista nicio aspiratie la autenticitate si ramai doar o sclipire efemera, poate prea efemera pentru a fi macar luata in considerare.
Ciudat. Stau de cateva minute in fata tastaturii si efectiv nu stiu cu ce sa incep. Inspirata de cativa colegi (recunosc poate curioasa) m-am decis sa imi creez si eu un blog. Prietena mea cea mai buna a fost cam sceptica acuzandu-ma de faptul ca am fost influentata. Daca fac ei trebuie sa faci si tu? Poate ca are dreptate. Stiu totusi ca imi doream de foarte mult timp "o chestie" in genul.
Si acum, cand sunt pusa in fata faptului, pur si simplu nu am inspiratie. Nici un subiect concret daca stau bine sa ma gandesc. As putea sa bat campii si sa monologhez aici : filozofii de viata si toate cele, dar probabil ar deveni plictisitor. Dar ce imi pasa mie daca ar fi plictisitor? Ceea ce fac, fac pentru mine.
Ma intorceam asta-seara acasa, cu castile in urechi si ma gandeam ca toata perioada aia in care am fost melancolica si in care ma simteam ca ultimul om nefericit si batut de soarta a fost cea mai mare minciuna din viata mea. Nimic, dar nimic nu merita si nu trebuie sa te faca sa ajungi in acea stare. Poate si muzica aia putin mai rebela m-a facut sa uit de tot si sa gandesc asa: viata mea e ok si eu una sunt impacata cu ideea ca vor mai exista astfel de momente, dar eu trebuie sa am incredere in mine, sa imi amintesc faptul ca sunt unica si ca intotdeauna pot face mai mult decat cred.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten cum ca trebuie sa ne schimbam, sa ne modelam mentalitatile, sa gandim pozitiv si optimist, dar mai ales sa nu ne pese de ce zic/cred/simt/spun cei din jurul nostru. Vreau sa spun.. cu ce te afecteaza ce spune X sau Y despre tine? Conteaza ceea ce crezi tu despre tine. Bun. Cu morala suntem gata, motivati. Mai greu este cu practica. Sunt sigura ca macar o data in viata voastra ati fost in acea stare in care iti doresti sa arunci la gunoi intreaga ta viata de pana atunci si sa o iei de la inceput. Si cum sa faci asta mai bine decat cu un nou look si o noua atitudine? Degeaba. Vei ramane acelasi, chiar daca te prefaci ca esti altcineva.
O clipa. Am uitat sa precizez ca eu nu ma voi prezenta. Nu consider ca are vreo relevanta. Oricum acestea sunt doar niste randuri dintr-unul din miile de blog'uri existente citite fie de oameni foarte curiosi, fie de oameni foarte plictisiti. De ce ar conta asadar cine sunt, de unde sunt, ce imi place? Eu scriu aici despre ceea ce gandesc, despre perceptiile mele, asadar aceste lucruri pot fi cu usurinta citite printre randuri.
Spuneam la inceput ca nu am inspiratie. Nici acum nu ma simt inspirata. Ascult muzica si imi storc creierii incercand sa gasesc un alt subiect, dar sincer nu imi mai vine nimic in minte, asa ca o sa renunt si o sa ma refugiez in fata ecranului cu o cana de ceai in mana. Filmul din seara asta : "Insidious" . Sa vedem ce e de capul lui. B'bye. :)
