Adrenalină

Simt pericolul cum isi rasfrange influenta si ma poseda. Si tanjesc dupa mai mult.. vreau sa simt sangele cum pulseaza prin venele fragile, fiecare strop de teama, fiecare ezitare in fata necunoscutului. Numai asa am impresia ca traiesc. Poate sunt nebuna, poate doar naiva, dar stiu ca imi doresc infinit sa inspir adrenalina, sa ezit pe marginea constiintei schitand un paradoxal echilibru dintre real si ireal. Pentru ca asa se reflecta pericolul prin ochii fiintei umane, un ireal transcendent, mereu ravnit.

Nu ai simtit-o? Acea atractie inexplicabila de a te apropia de "margine" si de a inainta tot mai mult desi in adancul sufletului stii ca risti inutil pentru o fantezie, dar inevitabil simti ca traiesti pentru acea fantezie. Daca nu, sa stii ca este acolo si atunci cand te astepti mai putin va erupe cristalizandu-se intr-un amalgam de emotii si te va face vulnerabil in fata dorintei, iar tu, ca o biata marioneta vei fi propulsat in nebunie.

Da..atractia pentru necunoscut va ramane mereu o placere neinteleasa care cu cat este mai interzisa, mai imposibila, cu atat este mai persistenta, iar tu...ei bine...pur si simplu nu te poti impotrivi!

comentarii