"As vrea sa devin ceea ce eram atunci cand doream sa devin ceea ce sunt acum."

marți, 26 aprilie 2011

Praf.


Ciudat. Stau de cateva minute in fata tastaturii si efectiv nu stiu cu ce sa incep. Inspirata de cativa colegi (recunosc poate curioasa) m-am decis sa imi creez si eu un blog. Prietena mea cea mai buna a fost cam sceptica acuzandu-ma de faptul ca am fost influentata. Daca fac ei trebuie sa faci si tu? Poate ca are dreptate. Stiu totusi ca imi doream de foarte mult timp "o chestie" in genul.


Si acum, cand sunt pusa in fata faptului, pur si simplu nu am inspiratie. Nici un subiect concret daca stau bine sa ma gandesc. As putea sa bat campii si sa monologhez aici : filozofii de viata si toate cele, dar probabil ar deveni plictisitor. Dar ce imi pasa mie daca ar fi plictisitor? Ceea ce fac, fac pentru mine.


Ma intorceam asta-seara acasa, cu castile in urechi si ma gandeam ca toata perioada aia in care am fost melancolica si in care ma simteam ca ultimul om nefericit si batut de soarta a fost cea mai mare minciuna din viata mea. Nimic, dar nimic nu merita si nu trebuie sa te faca sa ajungi in acea stare. Poate si muzica aia putin mai rebela m-a facut sa uit de tot si sa gandesc asa: viata mea e ok si eu una sunt impacata cu ideea ca vor mai exista astfel de momente, dar eu trebuie sa am incredere in mine, sa imi amintesc faptul ca sunt unica si ca intotdeauna pot face mai mult decat cred.


Vorbeam zilele trecute cu un prieten cum ca trebuie sa ne schimbam, sa ne modelam mentalitatile, sa gandim pozitiv si optimist, dar mai ales sa nu ne pese de ce zic/cred/simt/spun cei din jurul nostru. Vreau sa spun.. cu ce te afecteaza ce spune X sau Y despre tine? Conteaza ceea ce crezi tu despre tine. Bun. Cu morala suntem gata, motivati. Mai greu este cu practica. Sunt sigura ca macar o data in viata voastra ati fost in acea stare in care iti doresti sa arunci la gunoi intreaga ta viata de pana atunci si sa o iei de la inceput. Si cum sa faci asta mai bine decat cu un nou look si o noua atitudine? Degeaba. Vei ramane acelasi, chiar daca te prefaci ca esti altcineva.


O clipa. Am uitat sa precizez ca eu nu ma voi prezenta. Nu consider ca are vreo relevanta. Oricum acestea sunt doar niste randuri dintr-unul din miile de blog'uri existente citite fie de oameni foarte curiosi, fie de oameni foarte plictisiti. De ce ar conta asadar cine sunt, de unde sunt, ce imi place? Eu scriu aici despre ceea ce gandesc, despre perceptiile mele, asadar aceste lucruri pot fi cu usurinta citite printre randuri.



Spuneam la inceput ca nu am inspiratie. Nici acum nu ma simt inspirata. Ascult muzica si imi storc creierii incercand sa gasesc un alt subiect, dar sincer nu imi mai vine nimic in minte, asa ca o sa renunt si o sa ma refugiez in fata ecranului cu o cana de ceai in mana. Filmul din seara asta : "Insidious" . Sa vedem ce e de capul lui. B'bye. :)





comentarii

2 comentarii:

  1. Sunt sigur ca tu si prietenul ala al tau o sa faceti progrese destul de mari.Nu consider ca o schimbare este imposibila.Ea este posibila,insa numai pentru anumite momente sau o anumita perioada de timp.In esenta persoana ramane aproximativ mereu aceeasi.Temperamentul pe care il are o persoana care influenteaza mult comportamentul si starile sufletesti este o latura a personalitatii care este innascuta,nu dobandita,din nefericire...dar poate ajungem la performanta sa ramanem `schimbati` la o perioada de timp cat mai indelungata incat sa intre in reflex.Am reusi sa revolutionam stiinta cu asta,asa-i?

    In legatura cu filmul,BUNA ALEGERE!

    RăspundețiȘtergere
  2. Continua sa postezi. Este chiar interesant ce spui :)

    RăspundețiȘtergere

Lasa un comentariu...