Fără regrete

"Oamenii nu sunt niciodata multumiti. Daca au putin, vor mult. Daca au mult, vor si mai mult. Daca dau pe-afara de cat au, vor sa fie fericiti cu putin, dar sunt incapabili sa faca vreun efort pentru asta."- Paulo Coelho

 Azi nu vreau nimic. Nu am chef sa te ascult. Nu imi poti spune ce sa fac, cum sa ma comport, ce sa gandesc, ce sa spun, ce sa simt. Daca vreau sa urlu, daca vreau sa imi infig unghiile in franturile marginalizate ale mintii celor din jur, daca vreau pur si simplu sa imi exprim instinctele primitive, sa traiesc lipsita de constrangeri, nu ma poti opri!


Prefer ceata, intunericul in detrimentul vietii tale "luminate" impanzita de aparente, o falsa macheta ale carei colturi intineaza puritatea, frumusetea, vitalitatea, originalitatea, libertatea. Gustul independentei isi picura incredibilitatea peste sufletul meu revoltat in fata lumii cotidiene.


De ce sa astept inchisa in labirintul de perceptii si obligatii o paradoxala salvare cand imi pot taia singura sforile ce ma suspenda deasupra responsabilitatilor tale banale? Viata nu este pentru asta. Calc nepasatoare peste timp, ca entitate a dependentei umanoidului si ma impotrivesc asiduu ticaitului ce strapunge ecoul. Pateticul statut al omului drogat de probleme, de principii nu imi permite sa extind fantezia pana in universul transcendent al imperfectiunii perfecte. Stiu ca sunt capabila sa fac un efort pentru asta, pentru a deschide ochii si a privi cerul schitat in reverberatii rebele ciocnindu-se sub impulsul fiintei mele.


Vreau sa alunec in inconstienta, sa sterg de praf "masca rebelului" si sa arunc in prapastie ce a mai ramas si... conturand cu degetul liniile dure ale sale sa o asez in prim-plan, un axis mundi ce poate fi vazut de la mile departare. Si atunci toti vor sti ca eu nu mai accept aceasta minciuna, ca sunt cu totul alta.

Semnat, o marioneta 

comentarii